ReplicamediaMD. 180 de sportivi care s-au unit în 85 de echipe vor participa la competiția virtuală de alergare “Foc la ghete”, organizat de comunitatea RunMoldova. Potrivit condițiilor organizatorilor, în următoarele 11 săptămânii ei vor trebui să iasă la antrenamente de minim trei ori pe săptămână. Iar cei care vor alerga cea mai mare distanță în toată perioada vor primi premii solide.
Comunitatea RunMoldova va oferi în aceste săptămânii circa 300 de cadouri și premii suplimentare în valoare de peste 45 de mii de lei. Organizatorii susțin că vor astfel să-i stimuleze pe alergători să se antreneze și în perioada cu condiții meteo mai complicate. În plus, un astfel de concurs urmează să-i stimuleze pe toți să înceapă să practice sportul. La premii poate pretinde orice participant, indiferent de distanța parcursă.
La concurs s-au înscris alergători, originari din Moldova și România, care vor alerga în Canada, Elveția, Irlanda, Portugalia (Insula Madeira), România, Ucraina, Franța. În Republica Moldova s-au înscris la concurs alergători care locuiesc în Chișinău, Bălți, Drochia, Edineț, Ungheni, Ocnița, Bardar, Criuleni, Strășeni, Ialoveni.
Revinim în forță în acest an în una dintre cele mai vechi și mai protejate zone din Codrii Moldovei, stăpânită de cerbi și mistreți.
Pentru această ediție, pe lângă distanța de cross, maraton și ultra, vom pregăti și de un semimaraton. Iar pentru ca cei mici să prindă plăcerea alergării în natură, vom lansa și cursa Family.
Neschimbate vor rămâne traseele de cross și maraton (cu mici ajustări), iar cea de ultra se va apropia sau nu de baremul de 100 de km – vom hotărî împreună cu voi, cei bolnavi de ultra.Împărtășește dorințele noastre de a continua acest eveniment unic pentru Moldova împreună cu Volvo Car Moldova și alte companii care au fost aproape de alergători în aceste vremuri deloc ușoare.
Deci, pe 7 mai 2022, ne propunem să ne aliniem la linia de start, pentru a alerga prin preajma lacurilor cu apă azurie și insulițe numai bune pentru meditații, pe la umbra stejarilor seculari, prin regatul cerbilor din preajma Vinăriei Poiana, gazda competiției noastre.
Douăzeci de maratoniști și ultramaratoniști din Republica Moldova și-au testat rezistența în cadrul ultramaratonului Dante Hell Ultra Trail din preajma satului Suruceni. Această competiție a fost organizată de organizația neguvernamentală RunMoldova, cu suportul Ministerului Educației. Culturii și Cercetării, precum și Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova.
Competiția constă în alergarea unui traseu de 6 km cu o acumulare de 175 de metri, la fiecare oră, cu condiția încadrării în 60 de minute. Cursa este câștigată de ultimul sportiv care rămâne în cursă.
“Putem afirma cu certitudine că testarea, în premieră, a unui astfel de tip de competiții de anduranță, este un succes, lăsându-i pe cei mai tari sportivi din Moldova istoviți și încântați”, susține Sergiu Ipatii, membru RunMoldova, autorul acestui proiect. “Romanticii din RunMoldova au transformat Ultra-maratonul „din spatele casei” în „Dante Ultra Trail – Câte cercuri are infernul tău?”, inspirat de Divina Comedie a autorului Dante Alighieri, în care eroul principal parcurge 9 cercuri ale infernului, în încercarea de a-și găsi iubita”, a mai menționat Sergiu Ipatii.
“O cursă unde fiecare a putut afla cîte cercuri are iadul lui. O cursă unde fiecare poate afla din ce e făcut în situații complicate. Momente în care susținerea prietenului e mult mai importantă ca timpul de odihnă, chiar dacă el insistă să pleci. Sunt momente unice, pe de o parte destul de complicate fizic cît și psihic-emoțional. Nimeni nu știe cum vei reacționa după multe ore de efort fizic continuu, nici chiar tu. Și te trezești la un moment dat că tu zîmbești, iar apoi vorbești cu umbra ta – cică să nu ai de gînd să mă părăsești, ca apoi mai să-ți nu-ți dea ochii în lacrimi iar peste o secundă sa fii înfuriat! Și toate astea pe parcursul la cîtorva minute. Momente cînd nu scoți un cuvînt kilometri întregi și pe la km 54 începe să-ți cînte in căști un cîntec super-puper “motivațional” și tu înțelegi că refrenul e compus practic din trei cuvinte – YOU CAN DIE 😂 și tu iarăși finisezi primul acest cerc. Ca apoi să mai faci un cerc ca să ai o cifră mai frumoasă. Pe lîngă rezistență enorma fizică pe care au alergătorii de anduranță, cel important factor e cît de stabil psihic vei fi cînd orice celulă a corpului tău arde de durere și creierul încearcă să te convingă că trebuie să te oprești…atît cît te doare ceva ești viu”, a scris despre această cursă alergătorul Mihai Chiriac.
Distanța totală parcursă de către sportivi în cadrul competiției a fost de 1080 km, câștigător al acesteia fiind Vitalie Clopot cu 96 de kilometri parcurși în 16 ore. 11 din 21 de participanți au alergat o distanță de ultra, de la 54 până la 96 de kilometri. La acest concurs dur au participat și două domnișoare Anna Cazacu și Tatiana Prisăcaru.
Pe parcursul competiției sportivii au fost serviți cu zeamă, hrișcă, vin fiert și Red Bull.
Reprezentanții RunMoldova susțin că Dante Hell Ultra Trail va debuta în calitate de competiție oficială în toamna anului 2019, cu o serie de schimbări care o vor face și mai dură.
RunMoldova este o organizație nonguvernamentală care întrunește sportivii amatori și profesioniști de trail running. În acest an, RunMoldova, va organiza trei competiții internaționale: VOLVO ULTRA RACE (29 iunie 2019), DRAGONUL DE AUR (3 august 2019) și TARABOSTES TRAIL (5 octombrie 2019).
Fiecare alergător trebuie să aibă un scop în alergare! Un scop pe termen mediu, care să dea sens antrenamentelor și care să alimenteze fiorii apropierii deznodământului. Cred că doar un scop, bine definit în timp, îți asigură o creștere stabilă, dar și îți face curățenie prin antrenamente. Personal, cu părere de rău, deocamdată, nu am nici scop pe termen mai lung și nici antrenamentele nu pot fi numite logice și, din care cauză, eficiente.
rrem
Astfel este 2018 – anul în care, mai degrabă accidental, am avut onoarea să alerg UTMB-ul. Acest an a început cu un traseu de 130 de km, alergat fără o prea mare pregătire pe parcursul iernii, după care a urmat planarea pe deasupra abandonului la Transylvania 100k, după care alte câteva trasee mai lungușoare, inclusiv un abandon la Marathon 7500, la două săptămâni după o alergare, de 90 de km, excepțional de plăcută, pe Mont Blanc. Un haos, generat de demonul care tresărea și apăsa tasta enter de fiecare dată când pe monitor apărea vreo propunere de ultra.
rrem
Ideea de a participa la tombola UTMB a apărut la fel! Undeva prin preajma Surucenilor și, tradițional, ca o nouă țintă irealizabilă. Însă, forțele supreme și de această dată au decis să-mi ofere lecția, în speranța, că poate o așa distanță îmi va face curățenie prin minte și mă va învăța să alerg cu cap, dar nu doar cu picioarele.
În mare parte, mari prostii până la UTMB nu am făcut. Până și după 7500 am făcut volume, de peste 100 km pe săptămână, am băgat acumulări, 500-700 metri per alergare, am mai luat niște suplimente, posibil mai mult pentru conștiință decât pentru corp, dar oricum. Nu am reușit să evit vinul, din cauza unor zile de naștere, unde e greu să ții piept urărilor de sănătate și prosperitate. La fel și cu alimentația, nu am mai reușit să revin la meniul de la început de an, terci dimineața, carne plus legume la prânz și brânzeturi, legume și fructe seara.
rrem
Deci, cu o săptămână până la UTMB mă simțeam zmău, plin de dorința de a mai face o sută, două de poze pe Acoperișul Europei și cu zero cunoștințe despre traseu. Mai multe zile petrecute împreună cu o echipă de buni prieteni din România, nu mi-au adăugat procente la magie, în schimb mi-au adăugat puncte la karmă. Chiar dacă și una și alta pe munte nu prea contează.
rrem
Cu câteva zile până la competiție m-am aventurat într-un marș cu o acumulare de 1500 la vreo 10 km, drumul înapoi făcând-ul în alergare cu racheta Bogdan Ofițeru pentru a reuși până la închiderea unui supermarket, de unde să luăm de toate pentru un grătar.
rrem
Amintirile răzlețe de mai sus, sunt mai degrabă, un ghid ce să nu faci până la competiție, chiar dacă îl aveam alături pe strategul Serghei Dzero, care se tot crucea când vedea comportamentul nostru.
rrem
Despre atmosfera UTMB voi scri mai târziu, acum doar pun pe hârtie ce am simțit pe traseu. Deci, strategia, dacă poate fi numită așa, a fost să-mi car cu mine toate alimentele și să pun accent pe geluri mai mult decât oferta punctelor de alimentare. Geluri SIS, care sunt un combustibil rapid, cu o eficiență maximă și pe care le pot consuma cu tonele, fără ca stomacul să facă mofturi. În plus, magazinul 21K a adus la Chișinău vreo 20 de feluri de geluri pentru orice gust, de la caramelă sărată, până la mentă cu lime. Planul a fost unul pe oră, iar la patru urcări, de peste 1000-2000 metri acumulare și la juma de oră. În loc de apă Isotonic de la SIS. În calitate de șuturi câteva shot-uri tot de la SIS.
Ce ține de echipament, am trecut printr-o situație mai delicată. La înregistrare m-am pornit cu Salomon S-Lab Hybrid Jacket, ultimul răcnet al tehnologiilor cosmice. Jachetă care nu a trecut testul, pentru că nu are sudate toate cusăturile. În schimb, o scurtă de “cinci kapici”, de la Decathlon, a fost ok.
rrem
Din această cauză am pornit cu ambele la drum, iar după avertizarea referitoare la un -10 pe vârf de munte, am decis să-mi iau un strat cu mâneca lungă în plus. În final, aveam cu mine patru straturi pe sus și două perechi de pantaloni.
Ce ține de rezervoare de apă, am pus capacități pe 2,5 litri de apă, doar că mai tot traseul l-am alergat cu rezervorul de 600 de mililitri.
Un lucru care m-a ajutat foarte mult, a fost să-mi schițez pe partea inferioară a numărului distanțele, orele de închidere a punctelor de control și nivelul acumulării, pentru a putea să-mi dozez mâncarea, apa și eforturile. Singura rază de lumină strategică!
rrem
Cu toată această zestre am mers spre linia start-ului, unde am fost aruncat într-un ocean de emoții, generate de alergători, dar și de fundalurile muzicale și alte șmecherii de ale organizatorilor pentru a-i ține pe participanți cu sufletul la gură.
Trei, doi, unu, START! După baia de mulțime, cu clopoței și ale, ale, ale, începe veselia cursei. Primii 21 km îi alerg în ritm sporit (pentru mine cel puțin) cu depășiri continue. Pentru a nu repeta greșeala competițiilor din anul trecut, în acest an am luat la start minim apă, pentru a duce cu mine litri de apă de la punct la punct. Doza de 600 de ml e permanent plină cu iso, iar pe traseu mai trag câte un pahar de apă de la localnici sau multiplele izvoare, pentru vite (cai sper).
Prima limită de timp e la 22:00 în localitatea Sain-Gervais, cu o acumulare totală de 1173 de metri. Din cele 6 ore puse la dispoziție, majoritatea fac această distanță în 3-4, inclusiv și din cauza ambuteiajelor pe traseu.
rrem
Din acest punct începe o urcare interminabilă de peste 24 de kilometri, în care acumulăm circa 2000 de metri. Și dacă de la start ploaia ba începea, ba contenea, pe acest segment a plouat din plin, toată urcarea fiind, de facto, o navigare contra curs prin râulețe de munte. Temperatura de doar câteva grade, cu vânt și o umezeală de 100%, reduce la tăcere turma alergătorilor, care cu câteva ore în urmă se tot dădea prin selfie-uri și filmări cu ale-ale-ale! Ale-ale-ale s-a cam transformat pe acest segment în văleu-văleu-văleu! La altitudinile de peste 2400 de metri, încep temperaturile negative. Hainele ude trosnesc zurliu în ritm cu dinții. Singura salvare – două perechi de mănuși. Hipotermia începe de la terminațiile corpului, din care cauză palmele și picioarele trebuie ținute la cald. Și mișcare, mișcare, mișcare continuă și cât mai activă.
rrem
Zorii mă demaschează la kilometrul 70. Îmi arată niște peisaje extraordinare, iar harta schițată pe numărul de participare, îmi promite un traseu cruțător până la epicentrul competiției – orășelul Courmayour. Picioarele se simt bine, principiul rămâne același, alergare pe loc drept și la vale, și urcare rapidă pe pante.
rrem
Până în acest punct fac 80 de kilometri cu o rezervă de timp de vreo cinci ore. Altfel spus, timpul limită aici este de 13:15, în timp ce eu am ajuns sub ora 9:00. Courmayour este locația unde puteau fi trimise din timp haine, alimente și încălțăminte de schimb.
nor
Mănânc o supă și schimb pantalonii pe șorți, lăsând în rezervă suprapantalonii de ploaie, și, în ultimul moment, consultând meteo, renunț la maiourile pentru like-uri și îmi iau doar haine cu mâneci lungi. Încălțămintea nu o mai schimb, nici nu mai știu din ce cauză. Din lene posibil.
nor
Și din acest punct încep greșelile tactice. Prima – evitarea alimentelor de durată, nu doar erupțiile de moment ale gelurilor! Al doilea – odihna! Este imposibil să tragi ore în șir, fără urmări! În loc să mă relaxez un pic, schimb o vorbă și o cafea cu Sergiu Ipatii, și dă-i foială mai departe, până dau cu nasul în urcarea spre Refuge Berton (acumulare de sub 800 de metri pe o distanță de 5 km).
rrem
De aici, până la hotarul cu Elveția, sub vreo 20 de kilometri, sunt doar sughițuri de dealuri, pe vânt și ceață umedă de parcă ești într-o baie turcească rece. Spre kilometul 90 încep să văd primii sportivi căzuți pe o parte și alta de potecă, care dormeau. Strășnicuț, dar știind de la Transylvania 100k cum poți prinde astfel o hipotermie, am mai pus niște geluri pe foc.
rrem
Primul moment de cumpănă a fost pentru mine în localitatea elvețiană La Fouly (kilometrul 111,6 cu o acumulare totală de 6753). Am ajuns aici cu aceeași rezervă de timp față de ora limită de 22:30, doar că total epuizat de goana de pe prima jumătate a traseului și peste 24 de ore nedormite. Tot ce vroiam era să găsesc un loc călduț și să adorm. Doar că, la intrarea în punctul de alimentare am fost întâmpinat de spoturile trimise din timp de Cătalin Dumitru, Grigore Mocreac, Cristina Mihalachi, Mihai Vidrașcu, Mihai Beregoi, Vitalie Gheorghiță. Acestea m-au scuturat și m-au alungat afară. Și din nou metri, metri, metri, care se scurg în kilometri și zeci de kilometri.
nor
A doua decizie de a abandona a bătut la ușa cugetului la kilometrul 123, în punctul de alimentare, Champex-Lac. La ieșirea din acest punct am avut un puternic spasm la gambă, care m-a dat de pământ. A fost un moment plăcut în care am fost purtat în brațe de doi medici, dar nu până la finiș, doar până la primul pat. Acolo mi s-a făcut un masaj, dar și s-a descoperit că am o febră de sub 39 de grade. Medicul m-a avertizat că va fi nevoit să mă scoată din cursă, dar i-am zis că așa reacționează organismul meu la efort și el s-a prefăcut că m-a crezut. Mi-a recomandat să dorm o oră. M-am băgat sub plapumă și imediat am început să tremur că dacă țineam un pachet de lapte în mână în 10 min îl făceam unt. Somnul a început să se culce lin peste mine, iar picioarele să fie betonate de oboseală. Abandonul mi se părea cea mai genială decizie pentru a-mi proteja viața. Asta m-a speriat atât de tare că în 5 min eram deja sculat și îmbrăcat în trei straturi. În 10 min deja ieșeam din punctul de alimentare. Luând în considerație gradul de oboseală am decis să bag zahăr – ciocolată și cola. Zahărul, pe termen scurt, își făcea efectul, după care foloseam enerția și fluturam cu o nouă doză de ciocolată până la următorul punct.
rrem
De la kilometrul 130 până la kilometrul 150 nu am alergat eu. A alergat corpul meu. Conștiința a plecat în concediu. De două ori mi s-au adresat sportivi care nu înțelegeau cu cine vorbeam eu în voce dacă nu era nimeni prin apropiere. La un moment dat mi s-a părut că în locul meu aleargă altcineva și mă întrebam de ce văd eu această alergare “pe ecran”. Altă dată, încercam să mă trezesc din somn, pentru că eram sigur că visez un somn neplăcut și acuș mă trezesc în patul din cabană. Picioare și piatră, piatră și picioare, râu, picioare! 20 de kilometri cu o lungime de o viață. Un deja vu continuu, cu noi posturi de alimentare și noi fețe! Și un somn de lungimea unui cântec, de sub 4 min.
Au fost 20 de kilometri în care am discutat foarte mult cu mine însumi. De la, fă un pas într-o parte, până la finișul este inevitabil cu orice viteză te-ai mișca. Teoria finișului inevitabil și, în general, a sfârșitului oricărui proces, a ajutat foarte mult în momentul epuizării totale. La fel ca și ordinul de a depăși în continuu fără a permite cuiva să te depășească. Prima mi-a reușit, iar a doua nu prea.
Straniu, dar nu am avut de această dată halucinații. De exemplu la unele alergări de peste 30 de ore am avut plăcerea să trec prin ele.
nor
În sfârșit, răsăritul soarelui și kilometrul 160. Soartele aduce cu el o doză de energie incomparabilă cu toate gelurile consumate pe parcurs. Aduce sens, aduce dorință și încredere că totul a rămas în urmă. Chiar și indicatorul, mai ai încă 10 km cu 680 de metri acumulare, pare o nimica toată. Și în zadar. Acești ultimi 10 km au și fost unul din principalele câmpuri de luptă cu demonii.
rrem
Pe toată urcarea de câteva ore, vedeam orășelul unde mă aștepta finișul. Pe toată această durată, cei de jos, din oraș, m-au ținut „de nări”, pentru că planam pe la limitele leșinului din cauza oboselii și, deja, a căldurii. Oricum, acest ultim drum, a fost trecut fără nici un gând de abandon, doar încă un pas într-o așteptare continuă a finișului. Și aici repetam interminabil, fac un pas spre finiș, el face doi spre mine. Cu cât mai rapid merg spre el, cu atât mai rapid zboară el spre mine. Cam marasmatic, dar a lucrat. Cu aceste cuvinte am întâlnit kilometrul 165 și la 170 și chiar 175. Nu conta deja. Puteau fi și 180 și 190 și 200. Finișul alerga spre mine!
După o urcare continuă a venit o vale interminabilă. Ultima!
Încă câteva minunte și mi-a sărit în față finișul! Gălăgios, cu aplauze, cu oameni care sincer se bucurau fiecărui nou venit. Și fiecare dintre ei s-a simțit primul! S-a simțit deosebit! Fie că a venit în 20 sau 40 de ore! După un finiș exagerat de calm, m-au năvălit regretele că au încetat chinurile! Doar că, la sigur, nu pe mult timp. Mai sunt atâtea locuri și atâțea demoni!
Proiectul #runmoldovapemontblanc a fost susținut de compania AirMoldova, Mobiasbancă – Groupe Société Générale și Chateau Vartely.
Mont Blanc (Muntele Alb – din limba Franceză), considerat unul din cele mai înalte vârfuri din Europa, atrage mii de alpiniști și turiști în fiecare an. Punctul culminant însă al interesului față de acest munte și pantele lui este tradițional ultima săptămână a lunii august.
Anume atunci se desfășoară Ultra-trail du Mont-Blanc – UTMB – cel mai popular concurs de alergare montană din lume, care cuprinde 7 probe la distanțe diferite, cu trasee care te lasă fără suflare în jurul muntelui Mont-Blanc. Regina concursului este totuși proba de circa 170 km și 10.000 m diferență de nivel acumulată, din jurul muntelui.
Cum va fi UTMB 2018?
Cifrele care stau în spatele acestui eveniment sunt la fel de impresionante ca și însuși Muntele Alb. Numărul participanților la această cursă este limitat la 2300, iar doritori în 2018 au fost 5244 (!). Mai mult, pentru a fi admis la loterie, fiecare alergător trebuie să acumuleze un număr minim de puncte, prin finalizarea altor curse montane pe parcursul ultimelor 24 luni.
Ce obțin participanții? În primul și în primul rând – posibilitatea de a-și testa propriile forțe și a învinge fricile. Traseul are lungimea de 170 km și aproximativ 10.000 m de acumulare de nivel (!). Ceea ce înseamnă că alergătorul va fi minim 19 ore (acesta este recordul cursei, înregistrat în 2017 de către Francezul Francois D`Haene) în singurătate. În mediu, însă, alergătorilor le trebuie circa 25-30 ore pentru a ajunge la linia de Finiș.
În al doilea rând – un peisaj extraordinar al vârfurilor din Alpi, care lasă fără suflare și schimbă imediat percepția universului. Pe lângă aceasta, fiecare participant va beneficia de efortul a celor peste 2000 voluntari din 15 țări diferite, care asigură logistica complexă a punctelor de alimentare, hidratare, marcare, ajutor pe traseu și altele.
Care e răsplata pentru cei care ajung la Finiș?
Spre deosebire de majoritatea curselor, organizatorii nu obișnuiesc să ofere tradiționala medalie la final de concurs. În schimb, fiecare ultra-maratonist primește… o vestă de ploaie cu inscripția – „UTMB finisher” – ceea ce poate fi tradus ca „El / ea a ajuns la Finișul UTMB”. De ce oare? Poate pentru că în mediu 70% din cei ieșiți la Start – ajung la Finiș, iar restul abandonează cursa? În orice caz, statutul de finalist este recunoscut mondial și cotat la maxim în comunitatea alergătorilor la distanțe lungi.
În premieră, în 2018, la UTMB va participa și un alergător din Republica Moldova, care a fost admis de către organizatori în baza regulilor generale ale loteriei.
Comunitatea RunMoldova așteaptă cu nerăbdare evoluția atletului, pentru a afla cât mai multă informație despre cursă și despre aspectele pregătirii fizice și psihologice.
#RunMoldovapeMontBlanc
Un proiect susținut de AirMoldova, Mobiasbancă – Groupe Société Générale și Chateau Vartely Wine. Culture and Leisure Resort.
Elveția – Franța – Chamonix – Mont Blanc! O serie de destinații, care par atât de departe încât doar ideea de a le trece una câte una, timp de doar câteva zile, pare o aventură la prețuri de minim trei-patru zerouri. Doar pare!
Recent, câțiva sportivi RunMoldova, au testat pe propria piele, Euro cu Euro, cent cu cent, accesibilitatea acestui “vis”.
Am scris mai devreme teoria bugetării unei călătorii accesibile, acum a venit timpul testării propriu-zise. Deci, să le luăm pe toate la rând.
ZBOR
Am examinat câteva posibilități de a ajunge în Chamonix (Franța).
Prima cale, Chișinău – Geneva – Chișinău cu AirMoldova și București – Geneva – București. În zilele când comparam costurile, zborul direct cu AirMoldova costa 87 per direcție, iar zborul tur-retur din București, cu cei mai accesibili operatori, începeau de la 150 de Euro.
Drept alternative, am evaluat zborul prin Milano (inclusiv Bergamo) și Torino. Însă aceste trasee au decăzut de la sine, pentru că la un preț comparabil cu zborurile din primul grup, generau cheltuieli de 3-4 ori mai mari pentru a ajunge la destinație. Chiar și în cazul chiriei unui automobil, taxa de trecere prin Tunelul Mont Blanc (45-56Euro), “papă” orice economie.
Am decis că cea mai avantajoasă și rapidă modalitate de a ajunge în Geneva, este zborul direct din Chișinău – pentru că călătoria la/din București este totuși un efort și stres adițional, iar călătoria din capitala Moldovei durează doar 2 ore până la destinație.
Pentru destinația Chamonix (sau oricare altă localitate de această parte a Munților Alpi), un argument extrem de important, este transferul ultra-confortabil și comod din Aeroportul Geneva până în centrul orășelului Chamonix sau oricare alt oraș din zonă. Câteva zeci de micro-autobuze și autobuze mai mari pleacă la fiecare câteva minute. Achiți biletul din timp, din fața computerului, de acasă, cu orice card VISA sau MasterCard, în cazul nostru emis de Mobiasbancă – Groupe Société Générale și din avion pășești, practic, direct în autobuz.
Plusul de confort în acest caz este că biletele electronice procurate sunt “legate” de zbor. Costul unei călătorii oscilează între 25 și 35 de Euro per direcție. Din această cauză, transportatorul știe cine dintre pasageri și la ce oră “va ateriza” în unitatea lui de transport.
O surpriză pentru cei care au timp la dispoziție pentru a mai “căsca gura” prin Geneva este transportul gratuit din Aeroport până în centrul orașului (distanța e de 6 km până la Gara Auto, stop obligatoriu pentru tot transportul care pleacă spre direcția Chamonix). La fiecare ieșire din aeroport este un panou cu un buton care “împarte” gratuit bilete.
O scurtă excursie spre Geneva este și o modalitate de a evita prețurile mai “grase” din aeroport și a lua un prânz la jumătate de preț pe o stradă laterală din centrul orașului. De exemplu, o felie de pizza și o bere va costa în aeroport în jur de 15 Euro, în centrul orașului o pizza întreagă și o bere trag la circa 10 Euro.
Chiar dacă valuta Elveției este francul elvețian, posesia unui card bancar scutește turiștii de mișcări și cheltuieli în plus. Schimbarea Euro și a Dolarilor americani la casele de schimb valutar din aeroport sau centrul turistic este taxată cu comisioane care “subțiază”, văzând cu ochii, sumele schimbate.
Deci, drumul din Aeroportul Geneva până în centru orășelului Chamonix, durează maxim o oră, împreună cu o scurtă oprire la hotarul între Elveția și Franța.
CAZARE
Chamonix este o localitate compactă, cu 2-3 străzi centrale și o infrastructură unde toate magazinele, hotelurile și restaurantele sunt la distanța unei plimbări pe jos (chiar dacă există transport gratuit, în special pentru cei cazați aici).
Prețurile pentru cazare aici sunt la „nivelul muntelui” Mont Blanc. În plus, și vara și iarna, se resimte un deficit acut de locuri libere. În special în cazul competițiilor cu o participare de câteva mii de oameni, cum ar fi Marathon du Mont Blanc sau UTMB. Prețul de pe www.booking.com pentru o cameră dublă pe o săptămână, începe de la o mie de Euro și lejer poate depăși până și trei mii.
Un apartament pe www.airbnb.com, începe de la 700-800 de Euro, inclusiv taxa airbnb de circa 100 de Euro și o taxă de curățenie de 30-50 de Euro. De multe ori, proprietarii apartamentelor, dau în chirie unitățile de cazare fără albituri și prosoape. Acestea pot fi luate în chirie chiar de la proprietar contra 5 Euro per persoană per noapte.
Echipa RunMoldova a decis să apeleze la un hostel din centrul orășelului, unde câte un pat ne-a costat pe fiecare din noi 20 de Euro per noapte. Total – 60 de Euro, plus 15 Euro bani pentru albituri.
ALIMENTARE
În ajunul alergării – carbohidrații dictează dieta. Asta înseamnă că pizza, pasta, cartofii copți și tot felul de terciuri, au fost principale bucate. Ei și desigur câte o bere (dar nu mai mult). Din această cauză, buzunarul nu prea avut de “suferit”.
Prețul unei porții de pasta sau o pizza oscilează între 10 și 15 Euro, iar prețul pentru o halbă de bere (400 gr) în jur de 4-6 Euro, cea locală fiind mai scumpă – de la 9 Euro pentru jumătate de litru.
Cazarea în hostel ne-a permis să profităm de bucătăria gazdei, astfel, micul dejun și cina fiind preparate “acasă”. Prețurile din supermarketuri, desigur, diferă radical de cele din meniuri.
Cu 5 Euro poți lua 4-6 doze de bere, iar tot “setul” pentru o omletă pentru patru persoane sau o pasta “pentru acumulare”, se încadrează lejer în 10 Euro (omleta în restaurant pornește de la 7 Euro per persoană).
DISTRACȚII
99% din cei ajunși în Chamonix aleg această destinație pentru practicarea turismului montan activ. Cei care au la dispoziție mai mult timp, se aventurează în drumeții, hoinărind zile întregi pe trasee cu marcaj excelent, plimbându-se cu bicicleta. Alții aleargă sau chiar practică paraplanerismul și alpinismul – Mont Blanc oferă ocupație fiecărui sportiv. Pentru cei care nu doresc să piardă “scumpele” calorii, există telecabine.
Noi am ales vârful Brevent (2525), care oferă o gamă largă de locații pentru poze superbe cu Mont Blanc și lanțul de vârfuri din preajma acestui munte. Prețul pentru telecabină este de 18 EUR tur-retur – pentru urcarea până la juma de cale (după care poteci) și 32,5 EUR, tur-retur până pe Brevent.
În concluzie, Chamonix este o destinație de vis pentru orice tip de odihnă activă, accesibilitatea căreia depinde doar de dorința de a “gusta” din posibilitățile oferite de Mont Blanc.
Primul contact RunMoldova cu Mont Blanc va avea loc în această săptămână, prin testarea muntelui în cadrul competiției Marathon du Mont Blanc. Un ultra de peste 90 de kilometri, cu o diferență de nivel pozitivă de 6220 de metri și un timp limită de 24 de ore. Considerat drept una din cele mai tehnice competiții în Franța, Marathon du Mont Blanc este o modalitate ideală e a testa acest munte, până la “marea sărbătoare” de la sfârșitul lunii august – UTMB. Acum, câte ceva, despre “șmecheriile” participării la competiții de top pe bani “pământești”.
Principalul factor al unor prețuri “blânde” este rezerva de timp de până la plecare. În cazul ambelor componente, transport și cazare, cu cât mai devreme începem să ne ocupăm de “pieptănarea” net-ului, cu atât sunt mai mari șansele să “pescuim” oferte bune.
Pentru un comfort și o siguranță sporită, este vital să deținem un card bancar, în cazul nostru am ales un card VISA, emis de Mobiasbancă – Groupe Société Générale, în MDL, pentru universabilitatea sa și comoditatea tranzacțiilor cât în Republica Moldova, atât și în orice colt al lumii. Astfel, deținem banii în siguranță, în orice moment putem efectua tranzacții prin soft-ul instalat pe telefonul mobil și, în plus, mai beneficiem de o asigurare medical pentru călătorie.
Mai mult decât atât, plățile în unitățile comerciale din Republica Moldova sunt scutite de careva comisioane, fiind taxată doar extragerea numerarului. În condițiile în care în Uniunea Europeană poți plăti cu cardul de la un ziar până la un pian, banii în numerar nu sunt o necessitate strigentă.
Deci, având cardul cu o sumă disponibilă în buzunar, urmează să “batem în cuie” două întrebări – transportul și cazarea.
La capitolul transport, de cele mai multe ori un zbor ales correct, poate fi mai ieftinm nemaivorbind de comoditate, chiar și decât o plecare cu automobilul. Asta pentru că, de cele mai multe ori, comparăm prețul pentru un zbor doar cu banii cheltuiți pentru combistibil, suma finală a cheltuielilor incluzând alimentarea și, posibil cazarea, pe întregul traseu.
Ce ține de trail-urile din Europa, cele mai multe fiind în Spania, Italia, inclusiv Dolomiții italieni și Alpii de la hotarul cu Austria Elveția și Franța. Deci, orașele cheie pentru a ajunge la oricare din aceste destinații sunt Barcelona, Madrid, Roma, Florența, Bologna, Milano, Verona și Veneția. În toate aceste orașe fiind curse comode operate de AirMoldova. În cazul în care prinzi o promoție, poți prinde pe aceste direcții și bilete de la 59 EUR per călătorie. Zboruri directe de la Chișinău, care preț de câteva ore te aduc la destinație.
Pentru a ajunge rapid până în Chamonix, am decis să mergem cu Air Moldova, cursa Geneva – Chișinău. O cursă extrem de comodă, reieșind din faptul că decolezi din Chișinău la ora 6:30 și servești cafeaua la 8:20 la Geneva. Dacă e să te ocupi de programări din timp poți prinde un bilet de la 87 EUR per zbor direct.
În final, din cele mai “grase” capitol de cheltuieli, rămâne cazarea. La moment, lideri în serviciile de booking, sunt site-urile www.booking.com și www.airbnb.com. Primul, unul mai simplu și mai clar, inclusiv cu posibilitatea de a brona și a renunța gratuit în cazul unei variante mai bune. În mare parte include hotelurile, dar și cazarea la apartamente și vile. Nu am avut probleme cu acest site. Primești un preț cu care ești sau nu de acord, iar după o perioadă de colaborare primești și o reducere de 10%.
www.airbnb.com este un site mai complicat, reieșind din faptul că la prețul solicitat mai pătești și un commission de câteva zeci de euro, și pentru că ești obligat să achiți în momentul bronării. Cu acest site am avut (sau mai nu am avut) două serii de problem. Primul, este că am achitat bronarea, după care stăpânul mi-a zis că nu are acest apartament, dar poate să-mi dea altul. Desigur fără variant de a întoarce banii. Al doilea grup de problem, este că se mai întțmplă cazuri de escrocherii, când găsești o ofertă “de milioane” la prețul cțâtorva zeci de euro. După plata acestora, proprietarul dispare. Nu am avut așa cazuri, dar am ajutat o proprietară să descopere că are clone.
Desigur, mai sunt factori care pot reduce din preț, cum ar fi numărul de persoane cazate. Aici leger reduceți prețurile cu mult dacă plecați cu prietenii proprii, sau căutați în listele participanților (sau pe paginile organizatorilor competiției) oameni cu care puteți leger să vă înțelegeți.
Acestea sunt cele mai mari griji din cadrul unei călătorii. Mai sunt multe “minore”, care pot fi leger soluționate cu același card bancar. De exemplu, prețurile pentru transportul public și muzee. Achitând de acasă cu cardul evit cozile și chiar mai economisesc la taxe (o parte din prestatori stimulează plățile online pentru a evita aglomerațiile de turiști). Și acest lucru e valabil pentru taxe de la câțiva euro până la zeci de euro.
Nemaivorbind de comoditatea achitării primei cupe de șampanie, în cinstea unui drum peripeții la destinație!
(urmează) … drumul Chișinău – Geneva – Chamonix, pas cu pas, cent cu cent…
Marathon du Mont Blanc (http://www.montblancmarathon.net/en/), va avea loc în acest weekend. O competiție organziată pe “acoperișul” Europei, neexplorată deocamdată de sportivi din Republica Moldova. La ediția din acest an vor participa și cinci sportivi amatori din Moldova, inclusiv trei la proba de 91 km (Iulian Bercu, Ionică Dicusari și Valeriu Arnăutui), unul la proba de marathon (Tanea Prisăcaru) și unul la proba de 15 km (Valeria Arnăutu).
Această competiție este organizată de una din cele mai vechi asociații sportive din regiune – Club des Sports de Chamonix, care activează în regiunea Chamonix din 1901. Sportivilor le sunt propuse opt probe, de la distanțe de 800 de metri pentru copii, până la distanța ultramarathon pe 91 de kilometri.
Principalele sunt distanța de ultra (91 km, D+6100) cu un număr de 1000 de participanți și o limită de timp de 24 de ore și cea de marathon (42 km, D+2730) cu un număr limitat de 2000 de sportive și un timp limită de 9 ore).
Această competiție este una din cele mai spectaculoase din Europa, datorită peisajelor alpine și altitudinii la care are loc. Cu toate acestea, echipamentul obligatoriu nu conține nimi ieșit din comun ce ar accentua brutalitatea acesteia.
Ultra-Trail du Mont-Blanc (UTMB) – este cea mai prestigioasă competiție de alergare montană din Europa și probabil, din întreaga lume. Aceasta adună, an de an, peste 8000 de alergători de trail de pe toate continentele.
Competiția este un amalgam format din priveliștile fantastice ale Alpilor de la intersecția Elveției, Franței și Italiei și miile de metri de pante pe care trebuie să le ridice și să le coboare alergătorii. Din cauza distanței, diferenței de nivel pozitiv, priveliștilor care taie respirația, UTMB este catalogat drept un eveniment care face participanții să trăiască atât momente de suferință cât și o bucurie nemărginită, odată ajunși la finiș.
În acest an, la trei curse ale competiției, au avut norocul de a fi selectați pentru participare, trei sportivi amatori din Republica Moldova, care infectați de virusul alergării montane, au hotărât că a venit momentul să alinieze tricolorul țării la startul acestui concurs mult visat.
Pentru a participa la cursa lungă UTMB, un sportiv trebuie să acumuleze un număr de 15 puncte, în cadrul a 3 competiții, în doi ani precedenți concursului. Competițiile în cadrul cărora se acumulează punctele, la fel, sunt curse de alergare montană, cu distanțe nu mai mici de 80 km. După satisfacerea acestei cerințe, sportivul se poate înregistra și participa la o loterie, unde numărul de aplicanți poate ajunge la 4-5 persoane pe un loc în concurs.
Astfel, fiecare sportiv aplicant, își poate alege singur “tăria”. Și “meniul” e unul foarte bogat! În funcție de punctele colectate și distanța preferată, sportivul poate opta pentru una din următoarele curse:
– UTMB: Ultra-Trail de Mont Blanc – cursa Regină, o “Mecca” pentru ultra-maratoniștii din toată lumea. O distanță de circa 170 de km cu o diferență de nivel pozitivă puțin sub 10 000 m. Și această distanță trebuie trecută în maxim 46 de ore, cu start de noapte, lucru care garantează multor sportivi amatori o cursă de două nopți și o zi, înfruntând noaptea, vântul, frigul, ploaia sau zăpada.
– CCC: Courmayeur – Champex – Chamonix – o cursă “pentru vitezomani”. O distanță de 101 km cu o acumulare pozitivă de nivel de peste 5600 de metri. Timpul limită este de 26 de ore, cu start în zorii zilei.
– TDS: Sur les Traces des Ducs de Savoie, se întinde pe 111 km lungime, 7000 m diferență de nivel și timp limită 32 ore.
– PTL: Petite Trotte à Léon. Este cel mai lung traseu, o competiție destinată echipelor, în care trebuiesc parcurși circa 240 de km, cu 18 mii de metri diferență de nivel.
– MCC: Martigny-Combe – Chamonix – o cursă de 40 km cu diferență de nivel de 2300 m. Una din cele mai ușoare curse. Toți care nu trec loteria la Cursele Mari – li se oferă 24 de ore pentru a se înscrie la această cursă.
Cei ce se aventurează să le treacă, trebuie să fie gata să facă un pas din vară în toamnă și chiar în iarnă, alergând pe poteci unde zăpada nu se topește nici în august. Și pentru a-și menține forțele, organizatorii le asigură puncte de hidratare și alimentare. În acest scop sunt pregătite tone de mâncare. De exemplu, la ultima competiție, sportivilor le-au fost propuse 20 de mii de batonașe energetice, 7500 kg de banane și 2600 kg de brânză.
…urmează… Chamonix este numită, neoficial, capital mondială de trail running, cu primele menționări, în documente istorice, încă din anul 1091 . Până la transformarea într-o zonă de odihnă de TOP, ocupația de bază a băștinașilor a fost agricultura.
Ultra Trail du Mont Blanc are mai multe etichete, de la “cel mai mare concurs de alergare montană din lume”, “Mecca Trailrunningului”, “finala neoficială a campionatului mondial de ultratrailrunning” până la ”cursa-regină”.
Pur matematic (despre datele tehnice ale curselor vom vorbi mai târziu) este o alergare, cu distanțe cuprinse între 56 și 240 de kilometri, în jurul “acoperișului Europei” – Muntele Mont Blanc, pe povârnișurile amplasate în Franța, Elveția și Italia. Și pe cât de paradoxal nu ar fi, istoria acestei competiții, a pornit de la un grup de amatori ai paraplanerismului. În anul 1987, cinci sportivi, au organizat prima reuniune internatională a amatorilor acestui sport, după care doi dintre ei, soții Catherine și Michel Poletti au decis să exploreze acest munte pe ski, iar în perioada de vară făcând drumeție.
UTMB s-a născut, în stilul păsării Phoenix, în urma unui pojar. Pe Mont Blanc exista, la acel moment, o competiție de alergare montană, în echipe câte 7 oameni. În anul 1999, în tunelul prin Mont Blanc s-a produs un incendiu, unde au decedat 39 de oameni, tunelul fiind închis pentru trei ani. Din această cauză competiția existentă pe atunci a fost sistată.
Astfel, în 2003, nouă alergători au pus baza unei competiții, care a devenit “regina ultramaratoanelor”. Și dacă la prima ediție au participat doar 700 de alergători, în anul 2017, la linia start-ului au ieșit peste 6500 de participanți din 55 de țări diferite, 92,7% din ei fiind bărbați. Și una din principalele tradiții plantate în cadrul acestei competiții este că “gazda” Catherine Poletti îl întâmpină personal de fiecare finalist, de la primul până la ultimul, la linia de finiș. Și acest număr putea fi de minim cini ori mai mare, doar că organizatorii au introdus un mega-filtru pentru fiecare doritor să “încalece” Mont Blanc-ul.
Pentru a participa la această competiție, fiecare sportiv trebuie să participe la unele dintre cele mai dificile curse din lume pentru a aduna un anumit punctaj (cu cât mai complicată este cursa acreditată, cu atât mai multe puncte primește sportivul). Cei care au “pușculița” plină, sunt acceptați la o tombolă, în cadrul căreia sunt aleși cei care vor participa la această aventură. În ultimii ani, numărul pretendenților la aceste tombole a depășit 5 persoane per loc.
Aceste măsuri “draconice” sunt pentru a admite doar sportive cu o experiență bogată și șanse maxime de a ajunge la finiș.
Și pentru prima data, în 2018, la competiția Ultra Trail du Mont Blan vor participa trei sportivi din clubul de trail running RunMoldova, Iulian Bercu, Serghei Dzero și Sergiu Ipatii.
Cu suportul partenerilor săi, companiei AirMoldova, Mobiasbancă – Groupe Société Générale și Chateau Vartely Wine. Culture and Leisure Resort, ei vor explora trei distanțe diferite, de la proba maraton până la UTMB – de 170 de km.
…urmează…Pe parcursul celei mai lungi curse a competiției, de 240 km (PTL: Petite Trotte à Léon) sportivii acumulează în alergare înălțimea unui bloc cu 6000 de etaje…
Cart is empty 
